Faci cumva parte din categoria persoanelor care merg zilnic cu masina in lung si in lat?
Si .. de asemenea ai putea spune ca nu ai timp sa citesti pentru ca ajungi acasa extenuat/a?
Sunt sigur ca acum nu mai ai nicio scuza, pentru ca poti sa asculti cu placere.
De ce sa nu profiti de timpul petrecut in trafic ca sa inveti ceva util? Poate un audiobook de dezvoltare personala sau profesionala, ori pur si simplu sa asculti literatura, clasica sau moderna?
De pilda, o carte de 200 pagini poate fi ascultata in aproximativ 8 ore.
Matematic vorbind, daca petreci in trafic cel putin o ora zilnic, atunci in maxim doua saptamani ai putea termina o carte, iar intr-un an vizualizezi cu mintea 26 de carti.
Eroi și ticăloși este cel mai bun serial istoric pe care l-am vizionat într-o seară pe HBO Max.
Presărat cu o serie de momente amuzante, primul sezon care numără 6 episoade spune felul în care a fost creată Special Air Services (SAS), cea mai puternică unitate a Forțelor Speciale din lume de către rebelii armatei britanice, în deșertul nord african și care a schimbat soarta celui de-al Doilea Război Mondial.
Dacă Connor Swindells era fiul directorului în Sex Education, aici îl întruchipează pe David Stirling, fiu de general și nepot al unui lord scoțian.
Staționat în Cairo, viața lui Stirling s-a schimbat după o discuție cu locotenentul Jock Lewes, un coleg ofițer din comandouri.
Frustrați de ordinele militare și de modul în care e gestionat războiul din Africa de Nord, aceștia pun la cale un plan ingenios de a-i parașuta pe oameni în deșert, totul pentru a-i ataca pe dușmani dincolo de linia frontului, acolo unde se așteptau cel mai puțin și anume în spatele liniilor proprii.
Împreună efectuează primul salt cu parașuta, acțiune care se încheie pe un pat de spital în cazul lui Stirling, cu jumătatea inferioară a corpului paralizată.
În timpul recuperării în spital, Stirling pune la cale un plan curajos ca să obțină aprobarea pentru unitatea lor de la generalul Auchinleck. Acesta îl anunță pe Stirling că va fi avansat la gradul de căpitan și va fi autorizat să adune o unitate inițială de 6 ofițeri și 60 de soldați.
Luptători foarte curajoși, dar nu iresponsabili; disciplinați, dar care să gândească independent; să nu se plângă, să fie neconvenționali și, când era necesar, neîndurători. După recrutarea holistică a membrilor SAS de către Stirling, aceștia pornesc într-o primă misiune dezastruoasă și devastatoare, dar sunt pregătiți să încerce din nou, dorind să demonstreze că strategia lor va funcționa. Atacuri cu forțe mici, foarte mobile, alcătuite din luptători bine motivați, excelent antrenați și înarmați.
De la adoptarea devizei "Who dare wins!" și crearea logoului unității (legendara sabie Excalibur în flăcări) până la fabricarea „bombelor Lewes“, de la folosirea imprevizibilelor bărci gonflabile, până la montarea de mitraliere de aviație Vickers pe jeepuri americane, eforturile luptătorilor SAS dovedesc că inventivitatea umană este cu adevărat nelimitată, oferind soluții în cele mai disperate situații.
Pe măsură ce reputația SAS se răspândește printre forțele italiene și germane, o altă misiune îndrăzneață rezultă într-o pierdere șocantă și devastatoare pentru echipă.
Mai este episodul epic în care Paddy îi inițiază pe soldații francezi liberi prin metode neortodoxe, în timp ce Stirling conduce un raid în Benghazi, însoțit de fiul premierului, Randolph Churchill care trăiește „cea mai incitantă jumătate de oră din viața mea“ și îi scrie tatălui său în termeni elogioși despre șeful său, care condusese personal atacul: „…nu este un soldat oarecare, e mai interesat de război decât de armată. Este unul dintre cei câțiva oameni care văd războiul tridimensional“.
După o întâlnire cu Winston Churchill, care înțelege importanța unei forțe de șoc mici, dar eficiente, care să acționeze nevăzută în teritoriul inamic, SAS pornește în cea mai îndrăzneață operațiune de până acum.
După ce Africa de Nord a fost cucerită integral, îi regăsim, în 1943, pe cei din SAS luptând cu înverșunare pe coasta siciliană, la fortăreața de la Capo Murro di Porco, pentru a crea condițiile necesare pentru debarcarea trupelor anglo-americane.
Ulterior, luptă în Italia continentală, alături de partizanii italieni și împotriva unor unități germane de elită. Un an mai târziu, în absența conducătorului său David Stirling, căzut prizonier, unitatea este folosită pentru pregătirea terenului în vederea Operațiunii Overlord, debarcarea din Normandia. De această dată, cei din SAS luptă alături de maquisarzi, beneficiind de entuziasmul acestora, dar și suferind eșecuri din cauza rivalităților diferitelor facțiuni ale Rezistenței franceze. Inamicii erau, și de această dată, trupe de elită: Divizia SS de blindate Das Reich, temuta Feldgendarmerie, poliția militară a Wehrmacht-ului, odioasa Milice française, dar și necruțătorii luptători din „Armata Rusă de Eliberare“, condusă de generalul Vlasov.
Sfârșitul războiului îi găsește pe luptătorii lui Stirling pe teritoriul Reich-ului, unde înfruntă ostilitatea populației locale, fanatismul unor adolescenți înrolați în unități Hitlerjugend și rezistența disperată a unor unități SS. Ca și cum atrocitățile prin care trecuseră în teatrele de luptă nu ar fi fost de ajuns, SAS a participat și la eliberarea unor lagăre de concentrare, lucru care îi va marca pe membrii unității pentru totdeauna: „Am fost șocați“, scria unul dintre luptători. „Pur și simplu, nu puteam înțelege cum era posibil ca niște ființe omenești să își trateze semenii într-un mod atât de brutal și de atroce“. După cum remarca Macintyre, „războiul s-a încheiat pentru SAS, la fel ca majoritatea războaielor, nu în culmea gloriei, ci cu un val de hârțogăraie, treburi neterminate și despărțiri neplăcute“. SAS a încetat să existe, oficial, în octombrie 1945. Strategii de atunci, entuziasmați de rezultatul bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki, considerau, în mod complet eronat, că nu vor mai avea nevoie de soldați foarte specializați, instruiți să lupte în spatele liniilor. Istoria le-a demonstrat, din plin, că lucrurile nu stau deloc așa. Într-o primă fază, unitatea a supraviețuit prin Echipa Investigare a Crimelor de Război, care a acționat în perioada 1945-1948 în ceea ce a fost considerat „ultima misiune de război a SAS, neautorizată, neconvențională și, într-un fel, complet potrivită pentru ei“. Apoi, în ianuarie 1947, a fost înființat Regimentul SAS 21, ca parte a Armatei Teritoriale. În anii următori, ideea unei astfel de unități speciale a fost apreciată ca deosebit de utilă de strategii mai multor state. Rând pe rând, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Franța, Belgia, Irlanda, Israel, SUA au apelat la experiența britanică pentru a-și crea propriile unități pentru operațiuni speciale, multe dintre ele ridicându-se, în timp, la reputația de profesionalism desăvârșit a SAS.
